si uite cum tot nu mai ajung eu sa scriu pe blog…
23 octombrie 2009Acum ca stau un an cu Erasmus la Paris, credeam ca voi avea o multime de lucruri de povestit pe blog. Si as avea, numai ca fiecare trage de mine, ba pe mail, ba pe messenger, si am ajuns sa spun aceleasi lucruri de o mie de ori in o mie de feluri pentru o mie de persoane…sa le mai scriu inca o data si aici? nu mai am chef 
) ma limitez la cateva fraze zmangalite zilnic intr-o agenda luata de pe
) ma limitez la cateva fraze zmangalite zilnic intr-o agenda luata de pe Desigur, as putea sa scriu o singura data aici, si sa-i pun pe toti sa citeasca, dar parca ar fi prea impersonal. Plus ca nu vreau sa stau sa fac private anumite insemnari de pe vremea cand aberam eu pe aici verzi si uscate…Dar mi-e dor de vremea cand scriam mult. Regretul meu principal in viata e ca n-am talent literar. Dar tot imi place sa-mi citesc campurile batute
Mermaid
Phoenix
) cu care să ne-o tragem. Dar mi se pare revoltător să te limitezi la atât şi să n-ai habar de nimic altceva pe lume. Practic, nu suntem cu absolut nimic mai evoluaţi intelectual decât cei din 1400. Şi atunci existau nişte elite interesate de cunoaştere, în timp ce marea masă a populaţiei habar n-avea pe ce lume trăieşte. E drept, noi ştim să scriem. Teoretic, că practic vocabularul multora se limitează la cuvinte gen "yubytzik dulcik sqmpik" care pe mine mă duc cu gândul la o copită de vacă/bou ce loveşte o tastatură la nimereală. Ba nu, mai degrabă de oaie, pentru că o face din spirit de turmă.
